Gil Scott-Heron and Jamie xx - 'I'll Take Care Of U'

Iarna....pictata in culorile sufletului

Mmm...A venit iarna. Aroma de scortisoara, portocale, vin fiert, cozonac proaspat facut de bunica in cuptorul de afara unde ninge linistit...Se apropie si sarbatorile. E o adevarata nebunie, toti oamenii alearga precum furnicile intr-un musuroi. Colinde, veselie, zambete...

Ma pierd in atatea arome, ma pierd in vise , ma pierd in dorinte de Craciun, ma pierd in iarna. E ca un peisaj de basm.A venit Craiasa Zapezii si ne-a anuntat de acest anotimp. E drept mie una nu-mi place iarna, dar anul acesta e altceva. Azi e soare, e atat de frumos. M-am trezit de dimineatza cu zambetul pe buze. M-a invaluit un fior atat de cald, desi afara soarele e cu dinti.

Cand iarna totul pare mort, sufletul meu a luat viata. Intr-un peisaj aparent sumbru am pictat cateva culori calde si totul a luat viata.Simt cum renasc, cum fiecare parte ia o culoare calda, sufletul inghetat si uitat se metamorfozeaza intr-un fluture plin de viata.Un nou inceput inseamna iarna aceasta pentru mine.Un nou inceput , o schimbare totala. Zambesc, traiesc, sunt fericita!Am invatat sa ma bucur din lucrurile marunte deoarece esentele tari se tin in sticlute:).

Am dus gunoiul.Am aruncat la gunoi prietenii care asemeni unor serpi m-au strans si m-au muscat, am aruncat la gunoi oamenii care nu m-au respectat, am aruncat la gunoi tot raul din viata mea si am deschis poarta la bine, la frumos, la puritate, la iubire. Am strans destul din dinti, am plecat de multe ori capul, dar acum zambesc si e atat de bine. Zambesc, lupt pentru fericire si iubire, pentru bine, pentru mine.

Ce iarna frumoasa...da!

Cat despre tine ai aparut iarna in viata mea asemeni unui ghiocel ce rasare primavara. Primvara anotimpul cand toate iau nastere, dar eu am renascut iarna.:) "Acel copil ciudat cu acel ceva special" a venit sa-mi zambeasca, sa traiasca intens cu mine si sa-mi arate cat de frumos e sa zambesti si sa te bucuri de viata. E un vis de iarna? E un basm spus de Craiasa Zapezii...? Nu! E doar magia iernii ce mi-a invaluit trupul si sufletul cu aromele ei intense...

Just live...feel intense...and the best thing: smile with me!:)

Picuri de dragoste....

A inceput usor sa ploua.Un picur, doi...o furtuna calma...liniste....unu, doi....si iar o furtuna....


Ce frumos ploua in suflet:)


E toamna afara...e o toamna atat de linistita, dar parca un frig atat de puternic a invaluit totul.Frunzele deja si-au luat zborul,peisajul este unul lipsit de culoare,totul e atat de gri...


E toamna peste tot!M-am convins cand am vrut sa te iau in brate si nu erai, m-am convins cand ti-am cautat  bratele si nu le-am gasit. Atat de frumoasa e dragostea, dar cand vine toamna apune.Oare asa e?


De ce ma lasi sa te caut atat?O data cu frigul ai ales sa-mi lasi gol sufletul, sa-l iei si sa fugi...Cu fiecare frunza ce a cazut te-am simtit atat de departe....Acu` ca s-a dus si ultima frunza, nu te mai vad...


Mi-a ramas imbratisarea calda de vara...mi-a ramas privirea ta atat de calda...Tu, fiinta diafana, te astept la primavara.


Primavara este anotimpul meu preferat, iar apoi vara.Primavara totul renaste, totul prinde o culoare atat de vie ca si dragostea mea.


Mi-e pustiu sufletul, mi-e pustie mana, a prins o culoare albastra...cred ca vine iarna.


Las stropii de ploaie sa curga usor pe tample,sa-mi acopere ochii,sa-mi spele trupul, sa`mi cuprinda mainile...Sunetul ploii ma linisteste atat de mult...inchid ochii...si simt picuri de dragoste.....esti tu?ai venit acum, toamna?Te`ai intors?

You can take everything...

Ahh...ce melodie...imi strabate fiecare vena...imi strabate fiecare nerv...Mi`a inundat tot trupul....I closed my eyes....and I simply felt you.....

Apus de soare, adiere usoara...Imi simti suflarea?Imi simti parfumul?Ti`a inundat simturile?Da sunt eu....mmm...cat e de bine sa plutesti asemeni unei pasari, fara nici o destinatie....prin cerul atat de liber, atat de albastru.

Ce poate fi mai frumos decat sa inchizi ochii, sa simti muzica cum te inunda, sa inspiri adanc, sa expiri usor, sa lasi toate gandurile departe, sa zbori spre o destinatie nedefinita?Ce poate fi mai frumos decat sa`ti tresara inima de puritatea gandurilor inocente?Ce poate fi mai frumos decat sa te pierzi in vantul cald de vara, iar aroma ta sa`i patrunda in inima persoanei iubite...?

Mmm....un zambet a aparut....un zambet din neant..un zambet din tot negrul fetei a dat viata buzelor mele...I felt your hand....

Si nu pot sa nu citez cateva din versuri:

"You can take everything I have
You can break everything I am
Like I'm made of glass
Like I'm made of paper
Go on and try to tear me down
I will be rising from the ground
Like a skyscraper..."

Am sa`mi ard gandurile precum lumanarea ma imbata cu aroma ei de scortisoara cu portocala.

Ma pierd in arome...ma pierd in ganduri arse...ma pierd in valuri de muzica...ma pierd in cupa dragostei...ma pierd precum vantul in palmele tale...ma pierd in pielea ta....ma pierd in ochii tai...ma pierd in simtul tau...ma pierd in parul tau...ma pierd, dar nu ma pierd pe drumul adierii spre tine...

Feel it...just close your eyes...feel the music...feel my sense....feel my taste...

Scrisoare...de ramas bun...

De cate ori in copilarie v`ati gandit sa faceti o nebunie, sa plecati de acasa, sa lasati o scrisoare vrand sa le aratati parintilor o durere...?De cate ori v-ati gandit sa compuneti o scrisoare in care sa cuprindeti toate gandurile?...Ce ar contine acele ganduri?Care ar fi durerile...?Oare prin niste simple cuvinte am putea atinge un suflet, am putea lua o lacrima si sa o punem la suflet...?

Da m-am gandit sa scriu o scrisoare...dar cum sa incep?cum sa cuprind tot ce as vrea?Oare conteaza ce vreau eu cu adevarat?

Da, din pacate astazi viata m-a facut sa-mi dau seama ca singura persoana care nicioadata nu ma va lasa balta sunt eu insumi si ca doar pe mine ma pot baza.Da astazi viata mi-a dat o lovitura din care am doar de invatat si anume ca am realizat ca si familia te poate lasa in fata orgoliului.

Cum sa incep scrisoarea...?Dragul meu....Draga tata..Dear dad...Draga.....Hmmm.....O incep....

Draga tata,

Imi pare rau ca lumina vietii nu te-a ghidat spre puritatea sufletului meu, imi pare rau ca lumina vietii nu s-a indreptat spre mine ca sa iti arate ce sunt si ce gandesc.

Am luat nastere, am crezut, am simtit mangaierea palmei tale, am simtit iubire, dar si durere, am simtit frica , am avut un complex de sentimente...Unde esti?Unde iti este mana calda?Ma uit in jur si nu te vad...nu te simt...te strig...Ma auzi...?Auzi....iti suna telefonul...Nu...nici pe el nu`l mai auzi...Pe mine ma auzi...?Sufletul...?

Lacrima atat de rece se prelinge usor pe obraz...dar tu pur si simplu nu o vezi, nu o iei in palma si o duci la suflet.

Doamne cate imi mai doream....imi doream zambete...imi doream o fata senina...imi doream toata bunatatea din lume...toata caldura...imi doream o imbratisarea calda....

Viata mereu m-a pus la incercare.Asa e cu toti.Iubesti, suferi, castigi, pierzi.E o continua roata care nu se opreste.

Cat e de dureros sa simti ca pleci si ca mana parinteasca nu te trage de mana sa`ti spuna: "Stai, fata mea, te iubesc!"...Simti durerea mea...?O simti...?Orgoliul care te`a orbit te mai lasa sa o simti sau ti`a impietrit fiecare parte a sufletului?

Iti multumesc pentru tot ce a fost pana acum.Cu bune, cu rele cum au fost toate iti multumesc.Aici se incheie scrioarea, pe plic punem timbru.Mi`e dor....ma doare....dar zambesc, e un nou inceput.Ochii imi zboara catre seninul cerului, ma incanta o melodie de vara, aud niste pasi apasati..."Tata, ai venit..?"...Nu m`am inselat, era un vechi vecin ce se plimba prin fata casei.Iar apoi motanul obosit de atata ascultat a sarit de pe fotoliu si a plecat si el.

Parca nu`mi place cat am scris.Nu am cuprins tot.Rup foaia si o iau de la inceput?Nu....mai bine merg inainte.

Iti doresc tot binele din lume.Iti doresc lumina si pace in suflet.Iti doresc ca atunci cand stai la soare...si simti o usoara adiere....sa`mi simti durerea sufletului si doar in vocea vantului sa`mi mai auzi numele care sa`ti aline urechile. Iti doresc dragoste si caldura sufleteasca care sa te ghideze doar pe drumuri bine alese si pline de impliniri.Iti doresc numai realizari ale tuturor idealurilor.Iti doresc putere de a nu pleca nici macar o data capul.

Si toate acestea fiind spus sunt eu, sunt eu fiica ta pe care e trist ca nu o cunosti.Poate intr`o zi degetele mele vor ajunge sa cunoasca caldura degetelor tale, tata!

Si in incheiere iti spun sa zambesti, fa`o, fa`o pentru mine si pentru ca viata e atat de frumoasa incat merita sa ne bucuram de fiecare clipa a ei si sa o traim intens.

Cu drag si stima,

A ta fiica...

Cam asa ar fi o scrisoare catre un tata.Un ramas bun...un zambet uitat...o adiere usoara....o soapta adanca....un nod...o mana fina....ochi albastri...puritate.....

Adio....

Oare unde...?

Oare unde duce drumul meu...?Oare unde ma indrept?Oare ce`mi rezerva destinul?

Intrebarile astea de cateva saptamani imi strivesc fiecare celula a mintii.Ma apasa...Picioarele nu mi le mai simt....imi impietresc usor....Simt in fiecare vena cum sangele e ca intr-o cursa, fugind de piatra care incet incet il infioara....

Pleoapele de abia mai au puterea sa lase sa respire albastrul cel mai senin...Mainile imi sunt amortite...Te strig sa ma trezesti....te-am strigat azi dimineata...Unde esti?

De ce nu vii?

De ce nu`mi raspunzi....?

Vreau o raza de soare sa ma incalzeasca....Mi-e atat de frig...Mi-e atat de frica....Intunericul acesta ma inspaimanta, sangele ma infioara, tot corpul imi vibreaza de dorinta ca raza sa ma atinga.

Mii de fluturi s-au metamorfozat in molii care cutreiera fiecare tinut ascuns al corpului si lasa cate o cicatrice peste tot.Am deschis ochii putin mai tare:unde e tot?Unde....?

M-a cuprins atat de tare sentimentul de frica.Tu nu esti, el nu e, ea nu e, voi nu sunteti...Unde sunt toti cand nu mai poti sa suporti..?

Am sa las pleoapele jos...am obosit...am sa respir usor....am sa astept incet sa simt fiecare milimetru pietrificat....si poate atunci voi zambi iar:)

Oare unde...?

Singura care conteaza:)

"Can u mime your life?"

Oare cine a zis aceasta frumoasa replica?Frumoasa si inteligenta....

EA, ea sora mea, ea ingerul meu, ea singura care conteaza...

Desi am ranit, am mintit, ea a fost acolo mereu indiferent ce...

Ii multumesc ei pentru tot, pentru rabdarea ei(nu prea o are, dar se straduie), pentru iubirea ei, pentru caldura ei, pentru nebunia ei,pentru talentul ei, pentru gingasia ei, pentru frumusetea ei, pentru inteligenta ei!

Da nu`mi ajung pagini intregi sa scriu ce as dori sa scriu despre ea, pentru ca e un complex extraordinar de calitati imbinate cu frumusete, gingasie, puritate...E ea, e a mea, e sora mea!

Pur si simplu te iubesc si iti multumesc k existi!

Singura care conteaza....:)

Adio...dar ramai:)

Precum cerul isi lasa lacrimile, precum copilul isi lasa pantecul mamei la nastere, precum fluturele isi lasa casutza unde a luat nastere, precum copacii isi lasa frunzele usor toamna...asa m`ai lasat tu intr`un colt uitat de lume, intr`un colt intunecat....

Ma zbat, caut liniste, dar nu pot iesi din acest colt....E atat de mic si de ascuns......Nu`l observa nimeni...

Lacrimile`mi sunt negre...Sufletul?

Un cuvant aparent nou....unde e?il strig?Nu`mi raspunde....Gata il zaresc...e jos....nu se mai distingea de culoarea podelei.Of credeam ca`l pierdusem de tot, dar inca mai vibreaza usor....

Tu, fiinta diafana, suflet pur....raspunde`mi! ii strigam....ma auzea....

Dar tot eram blocata acolo....

Ma chinuiam sa-l iau in palmele tremurande...ma chinuiam sa-i dau viata din viata mea...dar cum?cum cand m-ai strapuns cu pumnalul crunt si dureros?

Ce viata???

S-a stins tot....tot s-a stins.....inca un suflet ucis....inca un capitol incheiat.....inca o poveste de dragoste esuata pe un mal pustiu...inca un suflet aruncat in colt....pe scrisoare s-a pus timbru...si s-a expediat in orasul Durerii, pe strada Tacerii......

Adio.....dar ramai:)

Dreaming....

Sa visezi e atat de frumos, atat de relaxant, simti ca iti desprinzi usor talpile de pe pamant si zbori usor spre nori de puf. Sa visezi chiar si ochii deschisi iti aduce de atatea ori zambetul pe buze . Nu`mi pot imagina viata fara vise, fara dorinte, fara lupta pentru vise si dorinte.

De cate ori v-ati pus intrebarea "de ce mi se intampla mie atatea?" ?Dar oare cand v-ati pus aceasta intrebare ati stat sa va ganditi cat apreciati ce aveti?In ultima perioada am fost uimita de problemele celor din jur, am fost atat de uimita realizand ca unii oameni au probleme adevarate, nu maruntisuri ca ale mele.Nu e foarte usor sa apreciezi ce ai, mereu vrem mai mult, mereu intervine setea de bani, de haine, de tot felul de lucruri, mereu sunt nesatuli, nesatisfacuti.Daca nu invatam sa ne bucuram din ce avem, unde ajungem?

Asta e intrebarea : unde ajungem?Oamenii uita sa se bucure din lucruri simple. Uneori ne bucura o ciocolata, acum vrem cutii intregi.Uneori ne bucura o simpla rochita, acum vrem colectii intregi. Uneori ne bucuram dintr`o simpla plimbare in aer liber, acum vrem sa ne plimbam cu masini cat mai luxoase.Unii uita de unde si-au pornit drumul in viata, altii uita sa se bucure din lucruri simple. De cate ori mai stati pur si simplu sa visati? Foarte putin, pentru ca mereu sunteti preocupati de setea de avutie, de dorinta de mai mult.

E frumos sa visam la o lume mai buna, la zambete, la bucurii, dar oare facem ceva pentru asta sau doar visam?Din pacate nici nu facem si prea rar visam.

Let`s dream, `cause dreams may come true!