Ce poate fi mai diafan decat o pana ce o gasim la un moment dat pe o plaja pustie?
E ca o mica comoara, atat de firava, aparent nesemnificativa si totusi atat de suava.
O pana e ca un lucru, un obiect, o 'kestie' marunta pe care din pacate oamenii au uitat sa o pretuiasca in ziua de azi.
Dintr`un lucru atat de mic, putem sa il metamorfozam in gandul si in simturile noastre in comoara noastra.
Cam asa e si cu dragostea...
Pare un cuvant mic si nesemnificativ pe care nu`l stim transforma intr`o comoara si pe care il risipim prea usor.
Oare spre ce ne indreptam cu atata patima oarba?Spre bani?Spre avere?Care azi e, maine nu...
Oamenii au inceput sa uite de dragostea pura, adevarata, fara compromisuri si altele.
Cat e de frumos sa iubesti si cat de putini oameni mai stiu ce e aia iubirea.
Da intr`adevar am putea filozofa pe tema aceasta mult si bine si tot nu am ajunge la un raspuns la vesnica intrebare "Ce e dragostea?"
E atat de complexa si e fascinant sa o descoperi asemeni unei comori.
Ne gasim atatea ocupatii, atatea scuze, incat uitam sa mai acordam atentie celor din jur.Cat de frumos e sentimentul cand stii ca ai facut persoana de langa tine(fie ca e iubit/iubita, prieten/a, ruda) sa zambeasca.Si din nou pare o 'kestie' nesemnificativa si totusi atat de mareata.
La fel putem spune si de o simpla strangere de mana, de o simpla imbratisare, de o simpla privire....Unde e libertatea sentimentelor?Unde e gingasia zambetelor?
Spre ce ne indreptam toti cu atata tristete in viata...?
Da e drept sunt probleme in tot Universul,ba nu sunt bani, ba sunt oameni bolnavi, ba sunt nenorociri,dar iubirea unde e?
Poate toate aceste probleme nu ar fi daca am stii darui iubire,un zambet si o pana:)
