sâmbătă, 12 iulie 2014

Viata - un lux de zi cu zi


Priviti puritatea ochilor acestei copile, priviti caldura ei, nevinovatia. Cat de frumos si de simplu pare totul cand esti mic, fara experienta, fara responsabilitate. Pe masura ce crestem, pe masura ce oamenii au tot mai multe asteptari de la noi lucrurile devin tot mai complicate.

Ma dezgusta ceea ce vad in zilele noastre. Este incredibil cum oamenii nu mai sunt apreciati ca oameni, pentru valorile lor , pentru munca lor. Tot mai multi tineri nu-si ma gasesc locul in aceasta tara si prefera sa plece , sa munceasca in strainatate unde chiar daca este foarte greu, munca le este rasplatita pe masura.

Mereu aud aceiasi intrebare : " De ce nu pleci dincolo?"

Dar de ce aici , in tara aceasta nu se poate face turism? De ce ies de pe bancile facultatii sute de elevi pregatiti pentru o cariera in turism si ajung oriunde altundeva mai putin in turism?

Ma uit cu groaza cand merg la un restaurant si vad oameni neinstruiti, ma uit cu groaza cand vad ca troneaza pe tot felul de posturi oameni care nu au nici o pregatire la baza. Daca doresti sa inveti ceva nou, nu ti se da ocazia deoarece nimeni nu te mai angajeaza fara experienta, precum vorba romanului " Cine mai are timp sa stea sa te invete?". Dar experienta atunci unde ti-o faci daca toti cer experienta?Toti cer experienta sub masca nepotismelor. Hai sa angajam rude, cunostinte ca asa cu siguranta afacerea va merge, nu conteaza daca aceste persoane au sau nu experienta.

Tin sa multumesc omului care mi-a dat cea mai pretioasa experienta de viata: domnul Marius Bunoiu. Acest om la 21 de ani "mi-a pus" o pensiune in brate si a zis descurca-te:). Ne-am format ca o familie , am facut o echipa minunata, nu am cunoscut invidia, barfa, deci se poate munci in armonie si ca o echipa. Mi s-a dat sansa sa invat, sa avansez treptat, mi-au fost apreciate atat valorile cat si munca.

E trist sa vezi pe fetele oamenilor ca nu mai fac o munca din placere, deoarece nu sunt motivati. Din ce in ce mai multi romani prefera sa angajeze oameni fara experienta, tocmai pentru a-i plati cat mai putin. Tot in minunata Romanie se practica sa fii angajat cat mai putin ca nu cumva sa te inchegi intr-un loc, sa ai stabilitate ca dupa aceea sigur furi. Nimeni nu iti mai da incredere si nimeni nu te mai motiveaza, nu te angajeaza ori ca nu ai experienta , ori mai nou ai prea multa experienta. Daca mai ai si ghinionul sa stai in alt oras, decat in orasul tau si ar trebui sa iti platesti chirie, cheltuieli si strictul necesar, nici nu poti visa la asa ceva dintr-un salar de 800 de Ron. Mai nou toate au devenit luxuri, pana si viata de zi cu zi.Iar o adevarata utopie este faptul sa iti mai doresti o locuinta sau o masina.

Devenim sclavi in propria noastra tara. Ma uit uimita cum se impanzesc campiile noastre de fabrici straine care ne iau ca pe niste muste , ne folosesc la cote maxime si apoi tot ca pe niste muste ne alunga pentru a putea lua forte noi. Nu mai ai dreptul sa inveti, nu mai ai dreptul sa te implici, nu mai ai dreptul la opinie, ai dreptul doar sa vii la munca. Nu ai dreptul sa te bucuri de ceea ce faci si sa faci cu drag pentru ca au grija mereu sa te faca sa te simti o simpla piesa pe o tabla de sah, care e mutata dupa dorinta lor.

Daca ai bani sa iti faci propria afacere atunci vin si te distrug cu tot felul de amenzi inutile. Daca nu ai bani sa iti faci o afacere atunci esti sclav. Deci oare cum e mai bine?

Acestia sunt pasii pentru un tineret frustrat si fara speranta.  Unde ne indreptam oameni buni?

Oare cum e bine sa procedam? Oare solutia este chiar sa plecam din aceasta tara? Suntem atat de orbiti incat aici chiar nu mai este speranta?Speranta ramane in putinii oameni care au ramas si vor sa isi formeze o echipa si isi apreciaza oamenii pentru valoarea lor, speranta chiar a ramas. Speranta a ramas acolo unde nu este invidie, rautate si frustrare. Tot dintr-o experienta de acum cativa ani , s-a facut sa nimeresc intr-un cuib de viespi, unde am invatat pana unde poate duce frustrarea si invidia unor persoane ce lucrau de 15 ani in aceiasi formula.  Au avut timp 15 ani sa se afirme, sa faca ceva, sa schimbe ceva, dar si-au dat seama doar cand am ajuns eu acolo ca ar fi cazul sa faca ceva si atunci au ales sa imi faca viata " frumoasa". Dar mereu cine e invidios sau cine nu stie aprecia omul pentru valoarea sa mereu se va prabusi mai devreme sau mai tarziu si atunci se va mira de ce se intampla asta. Unii dupa o experienta de 15 ani au uitat complet ca au fost si eu la inceput si ca si altii la randul lor au avut rabdare cu ei si i-au invatat meserie. Asta e minunata realitate.

Ce oameni, ce valori.... dar haideti sa zambim dragii mei tineri :) Viata ascunde atatea bucurii si e important sa vedem mereu partea frumoasa :). E frumos sa traim viata din plin si sa apreciem ceea ce avem la cote maxim.

O zi senina si linista la toti!