A apărut o eroare în acest obiect gadget

marți, 12 iulie 2011

Scrisoare...de ramas bun...

De cate ori in copilarie v`ati gandit sa faceti o nebunie, sa plecati de acasa, sa lasati o scrisoare vrand sa le aratati parintilor o durere...?De cate ori v-ati gandit sa compuneti o scrisoare in care sa cuprindeti toate gandurile?...Ce ar contine acele ganduri?Care ar fi durerile...?Oare prin niste simple cuvinte am putea atinge un suflet, am putea lua o lacrima si sa o punem la suflet...?


Da m-am gandit sa scriu o scrisoare...dar cum sa incep?cum sa cuprind tot ce as vrea?Oare conteaza ce vreau eu cu adevarat?


Da, din pacate astazi viata m-a facut sa-mi dau seama ca singura persoana care nicioadata nu ma va lasa balta sunt eu insumi si ca doar pe mine ma pot baza.Da astazi viata mi-a dat o lovitura din care am doar de invatat si anume ca am realizat ca si familia te poate lasa in fata orgoliului.


Cum sa incep scrisoarea...?Dragul meu....Draga tata..Dear dad...Draga.....Hmmm.....O incep....


Draga tata,

Imi pare rau ca lumina vietii nu te-a ghidat spre puritatea sufletului meu, imi pare rau ca lumina vietii nu s-a indreptat spre mine ca sa iti arate ce sunt si ce gandesc.

Am luat nastere, am crezut, am simtit mangaierea palmei tale, am simtit iubire, dar si durere, am simtit frica , am avut un complex de sentimente...Unde esti?Unde iti este mana calda?Ma uit in jur si nu te vad...nu te simt...te strig...Ma auzi...?Auzi....iti suna telefonul...Nu...nici pe el nu`l mai auzi...Pe mine ma auzi...?Sufletul...?

Lacrima atat de rece se prelinge usor pe obraz...dar tu pur si simplu nu o vezi, nu o iei in palma si o duci la suflet.

Doamne cate imi mai doream....imi doream zambete...imi doream o fata senina...imi doream toata bunatatea din lume...toata caldura...imi doream o imbratisarea calda....

Viata mereu m-a pus la incercare.Asa e cu toti.Iubesti, suferi, castigi, pierzi.E o continua roata care nu se opreste.

Cat e de dureros sa simti ca pleci si ca mana parinteasca nu te trage de mana sa`ti spuna: "Stai, fata mea, te iubesc!"...Simti durerea mea...?O simti...?Orgoliul care te`a orbit te mai lasa sa o simti sau ti`a impietrit fiecare parte a sufletului?

Iti multumesc pentru tot ce a fost pana acum.Cu bune, cu rele cum au fost toate iti multumesc.Aici se incheie scrioarea, pe plic punem timbru.Mi`e dor....ma doare....dar zambesc, e un nou inceput.Ochii imi zboara catre seninul cerului, ma incanta o melodie de vara, aud niste pasi apasati..."Tata, ai venit..?"...Nu m`am inselat, era un vechi vecin ce se plimba prin fata casei.Iar apoi motanul obosit de atata ascultat a sarit de pe fotoliu si a plecat si el.

Parca nu`mi place cat am scris.Nu am cuprins tot.Rup foaia si o iau de la inceput?Nu....mai bine merg inainte.

Iti doresc tot binele din lume.Iti doresc lumina si pace in suflet.Iti doresc ca atunci cand stai la soare...si simti o usoara adiere....sa`mi simti durerea sufletului si doar in vocea vantului sa`mi mai auzi numele care sa`ti aline urechile. Iti doresc dragoste si caldura sufleteasca care sa te ghideze doar pe drumuri bine alese si pline de impliniri.Iti doresc numai realizari ale tuturor idealurilor.Iti doresc putere de a nu pleca nici macar o data capul.

Si toate acestea fiind spus sunt eu, sunt eu fiica ta pe care e trist ca nu o cunosti.Poate intr`o zi degetele mele vor ajunge sa cunoasca caldura degetelor tale, tata!

Si in incheiere iti spun sa zambesti, fa`o, fa`o pentru mine si pentru ca viata e atat de frumoasa incat merita sa ne bucuram de fiecare clipa a ei si sa o traim intens.

Cu drag si stima,
A ta fiica...

Cam asa ar fi o scrisoare catre un tata.Un ramas bun...un zambet uitat...o adiere usoara....o soapta adanca....un nod...o mana fina....ochi albastri...puritate.....

Adio....