E frumos cand esti copil, esti pur si nevinovat,e frumos cand intrebi nevinovat "de ce aia?de ce asa?de ce...?".E frumos cand totul e simplu, cand nu trebuie sa gandesti pentru ca o fac altii in locul tau, cand nu ai nici o grija, cand nu ai nici o responsabilitate.
Dar mai apoi cand vine greul toti parca refuzam sa ne maturizam, toti refuzam sa alungam copilul din noi.
Treptat in viata primim palme mai usoare, palme mai grele, dar nici o palma nu vine fara un scop anume, fara a ne face sa ne gandim, sa realizam ce e mai bine si mai important pentru noi.
Sa nu fim egoisti, dar totusi sa ne gandim la noi inainte de toate....sa nu fim egoisti, dar totusi sa fim noi fericiti...
Ce frumoasa e copilaria si ce pura e la inceput...cam asa si cu prietenia....Toate au un inceput si toate au un sfarsit.Asa cum viata se termina, o data cu ea si prietenia...si tot.
Asemeni linistei marii care te invaluie cu toate puterea ei asa te invaluie linistea pe care ti`o ofera sufletul pur de langa tine, asa cum florile colorate iti fura un zambet, asa ochii colorati ai prietenului iti fura mii de zambete, asa cum soarele te mangaie cu caldura sa vara, asa mana prietenului te incalzeste toata viata.
Cat e de frumos sa cresti langa un suflet, sa il cunosti ca pe propriul tau trup si suflet...dar precum viata e plina de carari sinuoase, asa si o prietenie are partile ei uneori mai obscure.Asa cum in viata putem inchide ochii si trece mai departe, asa putem si cu o prietenie....E ca o viata.O gasesti o singura data in viata, e unica, e acolo, e a ta, tine de ea, inmiresmeaz`o in fiecare zi cu parfum de flori de zambete si cu esenta de fericire.
E acolo, te tine de mana, te tine de tot trupul, te invaluie, te cuprinde cu toata fiinta ei,iti completeaza viata.Asa cum parintii sunt unici, asa cum viata e unica, asa e si ea. Oamenii coboara la tot felul de statii din viata ta, unele mai apropiate, altele mai departate, dar ea ramane pana la capatul tunelului.
De ce sa ne pierdem credinta?de ce sa nu credem in ea?Asa cum o facem in viata....e unica, e speciala.Trebuie doar sa o ingrijim sa nu alunece precum roua diminetii de pe un fir de iarba zbarlit la o simpla adiere, trebuie doar sa nu o insetam de afectiune, de atentie, trebuie sa o simtim prin vene,sa ne bucuram si sa zambim din simpla ei existenta.
De ce sa renuntam usor cand credem in ceva?De ce...?Atatea intrebari...De ce...?Fiecare "interventie" rea in aceasta viata, in ea trebuie sa ne faca si mai mult sa nu renuntam, sa realizam cat e de importanta, nu sa alegem calea cea mai simpla-->fuga.Fuga e pentru atleti, ei o fac cel mai bine:).
Si asa cum fuga e pentru atleti, asa prietenia e pentru oameni, asa scoicile sunt pentru mare, asa sufletele pereche sunt unul pentru celalalt, asa sufletele noastre sunt precum doua scoici....Etern acolo....una pentru alta...:)
