A inceput usor sa ploua.Un picur, doi...o furtuna calma...liniste....unu, doi....si iar o furtuna....
Ce frumos ploua in suflet:)
E toamna afara...e o toamna atat de linistita, dar parca un frig atat de puternic a invaluit totul.Frunzele deja si-au luat zborul,peisajul este unul lipsit de culoare,totul e atat de gri...
E toamna peste tot!M-am convins cand am vrut sa te iau in brate si nu erai, m-am convins cand ti-am cautat bratele si nu le-am gasit. Atat de frumoasa e dragostea, dar cand vine toamna apune.Oare asa e?
De ce ma lasi sa te caut atat?O data cu frigul ai ales sa-mi lasi gol sufletul, sa-l iei si sa fugi...Cu fiecare frunza ce a cazut te-am simtit atat de departe....Acu` ca s-a dus si ultima frunza, nu te mai vad...
Mi-a ramas imbratisarea calda de vara...mi-a ramas privirea ta atat de calda...Tu, fiinta diafana, te astept la primavara.
Primavara este anotimpul meu preferat, iar apoi vara.Primavara totul renaste, totul prinde o culoare atat de vie ca si dragostea mea.
Mi-e pustiu sufletul, mi-e pustie mana, a prins o culoare albastra...cred ca vine iarna.
Las stropii de ploaie sa curga usor pe tample,sa-mi acopere ochii,sa-mi spele trupul, sa`mi cuprinda mainile...Sunetul ploii ma linisteste atat de mult...inchid ochii...si simt picuri de dragoste.....esti tu?ai venit acum, toamna?Te`ai intors?
