A apărut o eroare în acest obiect gadget

duminică, 3 martie 2013

Un gand uitat...



A trecut o vreme de cand pasii grabiti m-au aruncat din nou sa pictez un gand, o traire, un sentiment. Unde fugim atat de grabiti?
Stop! 
E timpul sa respiram, sa ne uitam in jur, sa-i prindem pe cei dragi de mana si sa le spunem cat de mult ii iubim, sa ii apreciem.

A trecut atata vreme de cand ai plecat....Dar parca a fost ieri....Ma apasa un nod in gat...Sufletul demult metamorfozat intr-o stanca ferma parca se cutremura inca de durerea provocata...Unde esti?Te strig, dar e in zadar...Plang, dar nu apari. Ce mai e iubirea cand sangele ce`mi curgea prin vene s-a oprit? Ce mai e iubirea cand ai intors spatele? 

Intrebari fara raspuns, sentimente inmormantate si totusi ti-as picta in culori sufletul. Eu sunt aici, un spectator ce asista la spectacolul din seara aceasta. Un spectacol cu doi actori doar.  Unul da nastere celuilalt, se completeaza, le curge acelasi sange prin vene, dar ii desparte un mare zid, se chinuie amandoi sa-l darame, dar e in zadar. Lumea e prea rea, sunt prea multe masti.E carnaval sau e viata noastra?

Brusc am ajuns si la alt spectacol. Era atunci, demult, ma tineai de mana , ma alintai, iar eu imi ridicam privirea si simteam cum lumea mea are sens.

Avem timp de atatea, avem timp sa lucram, avem timp sa iubim, avem timp sa facem excursii, avem timp sa ne descoperim pe noi insine, avem timp sa ne gasim linistea, avem timp sa mancam, avem timp sa bem, avem timp sa respiram, avem timp sa invatam, avem timp sa crestem, dar pentru copii si pentru parinti mai avem timp? Oare mai stim sa fim recunoscatori parintilor pentru ca ne-au dat viata si oare mai stim sa fim alaturi de copii nostri? Am ajuns sa traim intr-o lume in care cariera si banii ne-au orbit. Am uitat de lucrurile simple, am uitat sa spunem te iubesc celor dragi, am uitat sa ne ingrijim, am uitat atatea...

Eu inca te astept...Mi-e dor de tine, tata!

2 comentarii:

  1. Care este scopul acestei agitatii continue?
    De multe ori spunem ca facem ceea ce facem pentru a "atinge", chiar si asimptotic, un anume ideal, lucru pe care nu pot decat sa-l laud.Dar de si mai multe ori, constat cu stupoare ca oamenii societatii de azi numesc interesele marunte idealuri.
    Fireste ca in acest proces exista foarte multe compromisuri cu care nu de putine ori îi indepartam pe cei dragi si cu ajutorul carora poate castigam.Dar ce castigam?Lucruri fara contur, lipsite de valoare, care par pe moment ca ajuta si ca ne fac impliniti.In acele clipe, ne cam amagim singuri, pentru ca adevarata frumusete şade in randul "maruntisurilor", gasite si regasite periodic in randul celor apropiati noua.Pacat ca perioadele sunt destul de mari intre doua astfel de momente....
    O viata frumoasa!
    Horea.

    RăspundețiȘtergere
  2. Uf...deja cand aud compromis ma ia cu fiori...Nu ar trebui sa existe acest cuvant in aceiasi fraza cu "sa-i indepartam pe cei dragi". Oamenii in general intra si ies din vietile noastre, dar daca ar tine doar de noi sa-i tinem pe cei dragi langa noi ar fi atat de simplu....Foarte frumoase si adevarate randuri mi-ai scris. Apreciez!
    O viata frumoasa si tie :)

    RăspundețiȘtergere